El este Buratino, clovnul de serviciu din centrul Sibiului. Isi face veacul acolo de vreo 15 ani si cred ca il stie toata tara care s-a perindat turistic pe la noi. Este amuzant si sfatos cu copiii: in timp ce ruleaza baloanele, ba le spune cate-o gluma contextuala, ba cate-n sfat – sa se spele pe dinti, sa isi faca temele, sa asculte de parinti. Este amuzant si sfatos si cu parintii, bascalios si de gasca cu unii adolescenti si tineri si, in general, intra in vorba cu toata lumea.

Si, in acelasi timp, are uneori momente in care parca aluneca in interiorul lui intr-un spatiu intunecat si inghetat, iar atunci fereasca sfantu` sa te afli in raza lui de actiune, ca devii tinta ironiilor, sarcasmului si invectivelor lui. De obicei, cand se intampla asta, se ia de cate cineva sau, nervos fiind, careva se ia de el, si sa te tii! Lucrurile pe care le spune, am observat, sunt pertinente si le-ai putea auzi si de la un amic care iti comunica ceva asertiv despre tine, dar ferocitatea cu care le spune Buratino, te face sa bagi capul in pamant, sa te lupti cu el sau sa dispari din zona cat mai repede.

De aceea, in toti anii acestia de cand il stiu, de fiecare data cand am trecut pe langa el, mi-a fost frica sa ma uit in directia lui si il ocoleam discret, caci nu stiu in ce dispozitie l-as fi gasit si s-ar fi legat de mine. Pana zilele trecute. In luna august am avut tabara cu si despre arhetipuri si, pregatindu-ma pentru ea, am descoperit multe lucruri despre arhetipul Bufonului. Stiam ca este cel mai dezvoltat dintre toate cele 12 arhetipuri ce ne insotesc in calatoria vietii, dar nu-mi era foarte clar de ce.

Bufonul este personajul de la curtea regala care chiar poate sa faca si sa spuna orice – avea dreptate Buratino cu baloanele lui – si fara sa i se taie capul de catre Rege. El este cel care il caricaturizeaza, il imita, il hartuie, ii spune adevaruri pe care ceilalti supusi nu si le permit, fiindca ar putea avea de infruntat niscaiva consecinte (stiti voi, sa le stea capul unde le sunt picioarele…). Regele, in orice forma ar fi el – Tiran, Pampalau, Sanatos – nu doar ca agreeaza umorul si giumbuslucurile (chiar si rautacismele) Bufonului, dar si are nevoie de ele.

Bufonul este cel care ne pune, intr-o forma amuzanta, fata in fata cu absurditatile lumii, cu caracterul ei efemer, cu nimicnicia noastra si astfel, ne imboldeste sa ne traim viata, sa ne bucuram de viata de dragul ei, nu pentru ca suntem frumosi, destepti, sanatosi, de succes. Ci pur si simplu pentru ca suntem vii, acum si aici. Cand vine vorba de a ne pune fata in fata cu noi insine, Bufonul ne deconspira: ne arata vulnerabilitatile, umbrele si absurditatile personale noua insine si lumii intregi (de aici si frica mea de Buratino).

In etapele de viata in care devenim rigizi, moralisti, detinatori ai Adevarului absolut, prea infricosati de a pierde ceva, orice este valoros pentru noi si, mai ales, o anumita imagine a noastra insine de care ne-am atasat, atunci e clar ca ne-am impins Bufonul in umbra, iar de acolo, bestia creste hranita de fricile si negarile noastre si o sa iasa la suprafata, cand ne e lumea mai draga. Pardon, n-o sa iasa, ci o sa ne bubuie in fata, facand vreo nefacuta ce ne ia multi ani dupa sa ne tot intrebam: “dar de ce oi fi spus/facut asa ceva?!? Ca eu nu sunt asa!” Ca exemplu, amintiti-vi-l pe Buhnici cu comentariile legate de minora.

Un context social amplu in care energia Bufonului si-a bagat coada atat de frumos si specific lui a fost momentul cand, in 2019, la festivalul Neversea, un DJ suedez a pus la finalul programului lui o melodie “indragita de voi” (a spus el) si difuzoarele au inceput sa crape pe “Asa sunt zilele mele…” a lui Adi Minune. Acolo, pe loc, au crapat si corzile vocale ale celor prezenti, fiindca au trait momentul, s-au bucurat si au cantat la unisos. Insa, dupa ce s-au dezmeticit orgoliile si s-au simtit sifonate, au inceput sa crape si retelele sociale: “dom`le, da` nu se poate asa ceva, credeam ca e un eveniment cu staif, cine ne crede bulangiul asta (aka DJ-ul), ca suntem o tara de manelisti?!”

Arhetipul Bufonului este o energie completa, in sensul ca nu se sinchiseste prea tare de dimnesiunile bine-rau, moral-imoral, corect-incorect, ci pur si simplu este. Chemarea lui este trezirea noastra: sa intelegem ca in noi este si alb si negru si ca exista contexte in care putem manifesta si binele si raul, ca viata este buna si frumoasa asa cum este, ca putem sa luam cate forme dorim, sa schimbam cate masti vrem si astfel sa ne ridicam de jos si a 101-a oara, daca viata ne-a lovit de 100 de ori. Si, inca o

data, sa ne distram, sa ne jucam, sa ne bucuram.

SA NE BUCURAM.

Bufonul Intelept – caci acesta este arhetipul din coada ciclului de dezvoltare al Calatoriei Eroului – aduce in vietile noastre rezilienta, bucuria vietii, atitudinea smechereasca prin care ii facem cu ochiul lumii, transmitandu-i “te vad fix asa cum esti”. Iar ochiul acesta ne este indreptat si catre noi insine: “ma vad fix asa cum sunt”.

PS: Buratino chiar mi-a facut 2 porumbei roz sclipicosi, ca doar “eu pot orice”.

Si eu pot orice, inclusiv sa ma imprietenesc cu ceea ce ma sperie.