Imi place sa gatesc in casa. Cu rabdare, pe indelete, cu ingrediente bune, partial dupa reteta, partial dupa gust si dupa ce am la indemana, cu drag si bucurie, legate atat de fiecare etapa a gatirii, cat si pentru rezultatul final delicios. La fel am procedat si in activitatea profesionala. M-am tinut departe de a sustine programe de dezvoltare personala de durata unui weekend – doua, fiindca am inteles inca de cand eram in facultatea de psihologie (acum vreo 20 de ani) ca psihicul unui om este atat de complex, incat ii trebuie mult, foarte mult timp sa se descifreze pe sine, sa se inteleaga, sa accepte ceea ce afla despre sine, iar apoi sa inceapa constructia si reconstructia in ceea ce priveste strategiile noi de gandire, convingerile sustinatoare, valorile, visurile, sperantele.
Stiu ca este o perioada a “fast”-ului (englezesc, nu romanesc), a dinamismului, a progresului tehnologiei (si este doar inceputul) si vad ca tendinta “fast” se duce si spre domeniul psihologiei. Pe de o parte. Pe de alta parte, mentalul nostru nu se poate adapta atat de repede la toate aceste informatii si schimbari exterioare, de aceea senzatia mea este ca 70% din continutul programelor ce sunt cumparate in materie de dezvoltare personala raman doar informatii – hrana pentru creierul analitic si pentru partea ranita a ego-ului care crede ca, daca a citit psihologie sau participat la conferinte si ateliere de dezvoltare personala, coaching, spiritualitate este suficient pentru transformarea noastra.
Imi vine in minte un citat al lui Carl Gustav Jung: “Dar cum omul nu a trait decat putine milenii in stare de civilizatie, in schimb a trait multe sute de mii de ani in stare de barbarie, modurile functionale arhaice sunt in el virtualmente extraordinar de vii si usor de activat.” Este un citat despre incostient, iar in cele in jur de 100 de experiente ayahu3sca pe care le-am avut (si grele ca dracu), am trait la nivel de molecula ce inseamna atat inconstientul personal, cat si cel colectiv. Cum exista in noi forte care ne conduc si, din pacate sau din fericire, nu suntem noi la comanda acestora. Cum este foarte greu de schimbat fiecare convingere creata in perioada primilor 6 ani de viata. Cum, odata dobandite o personalitate si o identitate de care suntem constienti atat noi, cat si cei din jurul nostru, acestea nu se mai schimba niciodata in viata asta. Daca sunt femeie, vioaie, jucausa, cu un anumit grad de smerenie si simplitate, extrovertita si cu o inteligenta medie, asa voi ramane toata viata. Desigur, doar daca mi se intampla ceva dramatic, fizic si psihic, atunci exista sanse mari sa devin altcineva diferit de ceea ce sunt acum.
In rest, nici macar palariile diferite pe care le poarta aceasta Marie nu vor face din mine altceva decat ceea ce sunt si ma stiti multi dintre voi. Aceste lucruri le stiam si inainte de ayahu3sca, insa acest remediu ancestral are darul de a ni le prezenta intr-un fel in care simtim ceea ce stim la nivel de celula celulei. Pana si maselele din gura simt si inteleg adevarurile pe care remediul ne ajuta sa le vedem. De aceea, tot ce am facut pana acum in programele de dezvoltare personala pe care le-am sustinut singura si impreuna cu echipa NLP Integrativ, stiu ca am facut bine. Timpul a fost intotdeauna o resursa valoroasa si din abundenta pentru mine. Nu m-a presat, nu l-am pierdut, nu a fost zgarcit cu mine. Astfel ca 7 luni, cat dureaza un program NLP Practitioner, sunt suficiente cat sa zgariem suprafata vastitatii numita psihic. De obicei le spun oamenilor la sala ca unii dintre ei vor intelege ceva foarte important despre ei insisi dupa primul modul, unii dupa modulul 4, altii la finalul formarii, iar o parte si la 3 ani dupa treminarea formarii. Si spun asta pentru ca nu stiu in ce etapa de evolutie si comprehensiune interoara se afla fiecare.
Este pe persoana fizica dezvoltarea personala. De aceea, cei mai multi aleg sa vina mai apoi si la Master NLP, in care investesc timp, implicare, preocupare, emotii si materie cenusie, bani inca 7 luni. Cei mai multi participa pentru ei insisi si doar un procent de 10-15% o fac in scop profesional. Iar acestia din urma inteleg ca a gati o mancare buna si hranitoare in propria-ti bucatarie presupune punerea la bataie a multor resurse, asa ca urmeaza mai apoi facultatea de psihologie si formari de psihoterapie ce dureaza minim 2 ani.
Oricat de tentante vi s-ar parea unora dintre voi scurtaturile, daca doriti sa va specializati in profesia de psiholog/psihoterapeut (a fi psiholog/psihoterapeut este o profesie, nu o meserie!), coach sau trainer in dezvoltare personala si, mai ales, daca doriti sa aveti rezultate si sa faceti, intr-adevar, acei 5000 euro/luna (in fiecare luna a anului), atunci nu puteti pacali procesul. Aceasta munca nu este cu heirupul si nici cu “datul unui tun”, ci e o chestiune ce-i musai sustinuta de perseverenta, rabdare, constanta, loialitate fata de misiunea pe care ti-ai ales-o si fata de tine si clientii tai, investitii de timp si de bani pe toata durata dezvoltarii oricarei din cele 3 profesii de mai sus.
Si inca ceva ce mi s-a relevat cu putere in jungla si cu dedicatie celor care sunt dornici peste masura sa ii vindece pe altii: aceste preocupare simpatica ne sunt hranite de un ego ranit foarte adesea. Vindecare cu adevarat nu cred ca exista. Nici macar nu stiu daca despre vindecare putem vorbi in ceea ce priveste psihicul nostru. Pentru ca este intr-o continua dinamica, intr-o continua acumulare de emotii, idei, comportamente, incat nu se poate spune niciodata cu precizie ce anume din interiorul nostru este atins la un moment dat, ce facem mai mult din ce, ce facem mai putin, la ce renuntam etc. Iar ce putem face cu siguranta pentru noi si pentru ceilalti (in calitate de specialist, adica) este sa ne amelioram iluziile, acceptandu-ne conditia de fiinta vie si simtitoare de emotii care ne inalta, care ne coboara, acceptarea faptului ca energia creatoare si a distrugerii sta la baza existentei noastre si ca nu se vor opri acestea doar pentru ca viata ni se pare noua nedreapta, incorecta.
Viata este ceea ce este. Sa investim sanatos in ceea ce este, decat in iluzii care casca o prapastie tot mai mare intre noi si noi. M-a socat in urma cu multi ani un articol al lui Adrian Nuta, psiholog, psihoterapeut, formator si professor, si in care spunea ca nu mai crede in psihoterapie, caci s-au facut cercetari in care s-a dovedit ca aceasta isi face efectul in proprtie de 40% si ca in ceea ce crede este dezvoltarea personala. Iar din experienta mea personala si profesionala adaug: sa fie lunga, de calitate, densa, cu sens, scop si implicare – din partea tuturor celor implicati.
Mai avem cateva locuri libere la NLP Practitioner – Bucuresti si in restul tarii – detalii despre programe gasesti aici.
Cordial, Maria :)PS: in imagine este o ciorba de vacuta inacrita cu lamaie si calmata cu smantana.